rebel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦
Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat. ♦
Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din
fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.rebel (Dicționar de neologisme, 1986)REBÉL, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o rebeliune; (cel) care ațâță la revoltă. ♦ Nesupus, recalcitrant. //
adj. 1. (
Fig.; despre o boală) Care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu.
2. (
Despre păr) Care nu stă pieptănat. [< fr.
rebelle].
rebel (Marele dicționar de neologisme, 2000)REBÉL, -Ă I.
adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ◊ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr.
rebelle, lat.
rebellis, germ.
Rebello)
rebel (Dicționaru limbii românești, 1939)*rebél, -ă adj. (lat.
rebellis, d.
bellum, războĭ). Răsculat, revoltat, răzvrătit, care se rîdică [!] contra autoritățiĭ legitime:
Un trib rebel, niște anarhiștĭ rebelĭ. Fiz. Care rezistă, care nu se vindecă ușor:
boală rebelă. Dificil, greŭ de acomodat:
un subĭect rebel poeziiĭ. Subst. Om revoltat, insurgent:
rebeliĭ s´aŭ predat. V.
gregar.rebel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rebél adj. m.,
s. m.,
pl. rebéli; adj. f.,
s. f. rebélă, pl. rebélerebel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rebel a.
1. care nu se supune autorității legitime;
2. care se revoltă:
gândiri, lumi rebele EM.;
3. care rezistă:
friguri rebele; 4. fig. anevoie de tratat, de mânuit:
materie rebelă poeziei. ║ m. cel ce se revoltă.
rebel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦
Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦
Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. — Din
fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.