reașeza(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REAȘEZÁ,reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Re1- + așeza.
reașeza(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reașezá(a ~)(re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. reașéz, 3 reașáză, 1 pl. reașezắm; conj. prez. 3 să reașéze; ger. reașezấnd
reașeza(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REAȘEZÁ,reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] — Pref. re- + așeza.