reaudiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (
Jur.) Faptul de
a reaudia. [
Pr.:
re-a-u-di-e-] –
V. reaudia.reaudiere (Dicționar de neologisme, 1986)REAUDIÉRE s.f. Acțiunea de a reaudia și rezultatul ei; reascultare. [Pron.
re-a-u-di-e-. / <
reaudia].
reaudiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f.,
g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiérireaudiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de
a reaudia. [
Pr.:
re-a-u-di-e-] — V.
reaudia.