reaudia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAUDIÁ, reaudiez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [
Pr.:
re-a-u-di-a] –
Re1- +
audia.reaudia (Dicționar de neologisme, 1986)REAUDIÁ vb. I. tr. A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pron.
re-a-u-di-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / <
re- +
audia].
reaudia (Marele dicționar de neologisme, 2000)REAUDIÁ vb. tr. 1. (jur.) a audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. 2. a asculta (ceva) din nou; a reasculta. (< re
1- + audia)
reaudia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb.,
ind. prez. 3
reaudiáză, 1
pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3
să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)reaudia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAUDIÁ, reaudiez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [
Pr.:
re-a-u-di-a] —
Pref. re- +
audia.