reatribui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV.
Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
atribui.reatribui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb.,
ind. prez. 3
reatríbuie, imperf. 3
sg. reatribuiá; conj. prez. 3
să reatríbuiereatribui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV.
Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [
Pr.:
re-a-] —
Pref. re- +
atribui.