reaminti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
aminti.reaminti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reamintí (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reamintésc, imperf. 3
sg. reaminteá; conj. prez. 3
să reaminteáscăreaminti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [
Pr.:
re-a-] —
Pref. re- +
aminti.reamintì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reamintì v. a(-și) aduce iar aminte.