reamintire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REAMINTÍRE,reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.
reamintire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reamintíre(re-a-) s. f., g.-d. art. reamintírii; pl. reamintíri
reamintire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REAMINTÍRE,reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-]— V. reaminti.