readuce - explicat in DEX

readuce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aduce.

readuce (Dicționar de neologisme, 1986)
READÚCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [< re- + aduce].

readuce (Marele dicționar de neologisme, 2000)
READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re¹- + aduce)

readuce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
readuce v. a aduce la locul, la starea dinainte.

readuce (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] — Pref. re- + aduce.