readucător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)READUCĂTÓR, readucătoare, s. n. Dispozitiv de restabilire totală sau parțială a condițiilor inițiale de funcționare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obține funcționarea stabilă a sistemului. [
Pr.:
re-a-] –
Readuce +
suf. -ător.