reținător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. –
Reține +
suf. -ător.reținător (Marele dicționar de neologisme, 2000)REȚINĂTÓR s. n. ansamblu de conducte și organe de reținere (supape etc.) la dirijarea circulației fluidului într-un singur sens. ◊ casetă la o pompă sau la un compresor cu piston în care sunt montate organele de reținere ce comandă aspirația și evacuarea fluidului. (< reține + -/ă/tor)
reținător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reținătór s. n.,
pl. reținătoárereținător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care peraiite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. —
Reține +
suf. -
ător.