reșou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din
fr. réchaud.reșou (Dicționar de neologisme, 1986)REȘÓU s.n. Mică plită portativă încălzită electric sau cu gaze, folosită la bucătărie și în laborator. [< fr.
réchaud].
reșou (Marele dicționar de neologisme, 2000)REȘÓU s. n. mică plită portativă încălzită electric sau cu gaze, la bucătărie și în laborator. (< fr.
réchaud)
reșou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reșóu s. n.,
art. reșóul; pl. reșóurireșou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. — Din
fr. réchaud.