reșițeancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Reșița. ♦ Locuitoare din municipiul Reșița. –
Reșițean +
suf. -că.reșițeancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reșițeáncă s. f.,
g.-d. art. reșițéncei; pl. reșițéncereșițeancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Reșița. —
Reșițean +
suf. -
că.