reșițean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Reșița.
2. Adj.,
s. m. (Locuitor) din municipiul Reșița. –
Reșița (
n. pr.) +
suf. -ean.reșițean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reșițeán adj. m.,
s. m.,
pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițénereșițean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița.
2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (
1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. —
Reșița (
n. pr.) +
suf. -ean.