reînvietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNVIETÓR, -OÁRE, reînvietori, -oare, adj. (Rar) Care reînvie, care reînsuflețește. [
Pr.:
-vi-e-] –
Reînvia +
suf. -tor.reînvietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reînvietór (rar)
(-vi-e-) adj. m.,
pl. reînvietóri; f. sg. și
pl. reînvietoárereînvietor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNVIETÓR, -OÁRE, reînvietori, -oare, adj. (Rar) Care reînvie, care reînsuflețește. [
Pr.: -
vi-e-] —
Reînvia +
suf. -
tor.