reînturna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (
Pop.)
1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni.
2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. –
Re1- + înturna (după
fr. retourner).reînturna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reînturná (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
reîntoárnăreînturna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (
Pop.)
1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni.
2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. —
Pref. re- +
înturna (după
fr. retourner).