reînscăuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNSCĂUNÁ, reînscăunéz, vb. I.
Refl. și
tranz. (
Înv.) A (se) înscăuna din nou. [
Pr.:
-scă-u-] –
Re1- +
înscăuna.reînscăuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reînscăuná (a ~) (
înv.)
(-scă-u-) vb.,
ind. prez. 3
reînscăuneázăreînscăuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I.
Refl. și
tranz. (
înv.) A (se) înscăuna din nou. [
Pr.: -
scă-u-] —
Pref. re- +
înscăuna.