reînflori(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REÎNFLORÍ,reînflorésc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re1- + înflori.
reînflori(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reînflorí(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă
reînflori(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REÎNFLORÍ,reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. — Pref. re- + înflori.