reînfășura(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REÎNFĂȘURÁ,reînfășór, vb. I. Tranz. A înfășura din nou. – Re1- + înfășura.
reînfășura(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reînfășurá(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre
reînfășura(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REÎNFĂȘURÁ,reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. — Pref. re- + înfășură.