reînchiria(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REÎNCHIRIÁ,reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Re1- + închiria.
reînchiria(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reînchiriá(a ~)(-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém(-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd(-ri-ind)
reînchiria(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REÎNCHIRIÁ,reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] — Pref. re- + închiria.