reîncepe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNCÉPE, reîncép, vb. III.
Tranz. și
intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. –
Re1- +
începe.reîncepe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reîncépe (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reîncép, imperf. 3
sg. reîncepeá; part. reîncepútreîncepe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reîncepe v. a începe din nou.
reîncepe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNCÉPE, reîncép,
vb. III.
Tranz. și
intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. —
Pref. re- +
începe.