reînălța(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REÎNĂLȚÁ,reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Re1- + înălța.
reînălța(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reînălțá(a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță
reînălța(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REÎNĂLȚÁ,reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. — Pref. re- + înălța.