reîmpărți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). –
Re1- +
împărți.reîmpărți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reîmpărțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reîmpárt, imperf. 3
sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3
să reîmpártăreîmpărți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). —
Pref. re- +
împărți.