răsucitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (
1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. –
Răsuci +
suf. -tură.