răsucitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (
1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. –
Răsuci +
suf. -tură.răsucitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsucitúră s. f.,
g.-d. art. răsucitúrii; pl. răsucitúrirăsucitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (
1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. —
Răsuci +
suf. -
tură.