răsuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSUCÍ, răsucésc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora. ♦
Tranz. A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă.
2. Tranz. și
refl. A(-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce. ♦
Tranz. A mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele.
3. Refl. A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli. ◊
Expr. (
Tranz.)
A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc.
4. Tranz. și
refl. A(-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția. ◊
Expr. (
Tranz.)
A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva. ♦
Tranz. A-și luxa o mână, un picior etc. ♦
Tranz. A întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge.
5. Tranz. A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână.
6. Tranz. A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. ♦
Spec. A înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară.
7. Tranz. A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. –
Răs- +
suci.