rășlui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂȘLUÍ, rășluiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A smulge, a desprinde așchii, părți din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunțe, semințe etc.
2. Fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi.
3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească). –
Et. nec.