rasism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RASÍSM s. n. Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane. – Din
fr. racisme. Cf. rus. rasizm.rasism (Dicționar de neologisme, 1986)RASÍSM s.n. Concepție social-politică antiștiințifică și reacționară care susține ideea nefondată a inegalității biologice și intelectuale a raselor, precum și caracterul determinant, în istorie, al particularităților rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase. [< fr.
racisme, cf. rus.
rasizm].
rasism (Marele dicționar de neologisme, 2000)RASÍSM s. n. concepție social-politică antiștiințifică și reacționară care susține ideea nefondată a inegalității biologice și intelectuale a raselor umane, precum și caracterul determinant, în istorie, al particularităților rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase. (< fr.
racisme, rus.
rasism)
rasism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rasísm s. n.rasism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RASÍSM (‹
fr.)
s. n. Teorie social-politică, care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane, precum și caracterul determinant în istorie al particularităților rasiale ale oamenilor, ale luptei dintre rase. La mijlocul
sec. 19, francezul Joseph Arthur de
Gobineau a căutat să argumenteze (1855) prima concepție rasistă, proclamând pe arieni „rasa superioară”, și prin aceasta inegalitatea raselor. În perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
r., exprimat în special prin antisemitism, a devenit ideologie și politică oficială a statelor cu regim fascist. Apartheidul în Africa de Sud și Ku-Klux-Klanul în S.U.A. au dat dimensiuni aberante
r.rasism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RASÍSM s. n. Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane. — Din
fr. racisme. Cf. rus. r a s i z
m.