răsăritean (Dicționaru limbii românești, 1939)răsăriteán, -că s., pl.
enĭ, ence (d.
răsărit). Locuitor din răsărit, oriental. (Adj.
-ean, -eană: biserica răsăriteană. Această formă de adj. e greșit formată de literațĭ. Ar trebui să se zică
răsăritenesc, ca
orășenesc. Românu zice obișnuit
biserica răsărituluĭ saŭ
din răsărit. Cp. cu
județean).