răsăritean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. De la răsărit
1, situat la răsărit
1. ◊
Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit
1; oriental. –
Răsărit1 +
suf. -ean.răsăritean (Dicționaru limbii românești, 1939)răsăriteán, -că s., pl.
enĭ, ence (d.
răsărit). Locuitor din răsărit, oriental. (Adj.
-ean, -eană: biserica răsăriteană. Această formă de adj. e greșit formată de literațĭ. Ar trebui să se zică
răsăritenesc, ca
orășenesc. Românu zice obișnuit
biserica răsărituluĭ saŭ
din răsărit. Cp. cu
județean).
răsăritean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsăriteán adj. m.,
s. m.,
pl. răsăriténi; adj. f. răsăriteánă, pl. răsăriténerăsăritean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsăritean a. și m.
1. oriental;
2. ce ține de biserica greacă.
răsăritean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. De la răsărit1, situat la răsărit
1. ◊
Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă.
2. S. m. Locțiitor din răsărit
1; oriental. —
Răsărit1 +
suf. -
ean.