rarefacție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din
fr. raréfaction.rarefacție (Dicționar de neologisme, 1986)RAREFÁCȚIE s.f. Rarefiere. [Gen.
-iei, var.
rarefacțiune s.f. / cf. fr.
raréfaction].
rarefacție (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAREFÁCȚIE s. f. rarefiere. (< fr.
raréfaction)
rarefacție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rarefácție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. rarefácția (-ți-a), g.-d. art. rarefácției; pl. rarefácții, art. rarefácțiile (-ți-i-)rarefacție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RAREFÁCȚIE (‹
fr.) Scăderea densității sau a cantității locale a unei substanțe (
ex. r. osoasă, caracteristică osteoporozei).
rarefacție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. — Din
fr. raréfaction.