rara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁRA adv. (Rar) Încet, domol, pe îndelete. –
Rar +
suf. -a.rara (Dicționaru limbii românești, 1939)rára adv. V.
rar.rara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rára/rára-
rára (
pop.)
adv.rara (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rara adv. cu pași mărunți:
pornia rara pe dealuri.rara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÁRA adv. (
Pop.; adesea repetat) Încet, domol, pe îndelete. —
Rar +
suf. -
a.