rapiditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAPIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi rapid; viteză mare, repeziciune, iuțeală. – Din
fr. rapidité, lat. rapiditas, -atis.rapiditate (Dicționar de neologisme, 1986)RAPIDITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este rapid; viteză mare, repeziciune, iuțeală. [Cf. fr.
rapidité].
rapiditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAPIDITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este rapid; repeziciune, iuțeală. (< fr.
rapidité, lat.
rapiditas)
rapiditate (Dicționaru limbii românești, 1939)*rapiditáte f. (lat.
rapíditas, -átis). Răpegĭune [!].
rapiditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rapiditáte s. f.,
g.-d. art. rapiditắțiirapiditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAPIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi rapid; viteză mare, repeziciune, iuțeală. — Din
fr. rapidité, lat. rapiditas, -atis.