răpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂPÍ, răpesc, vb. IV.
Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc.
2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦
Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva.
3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [
Var.: (
înv. și
pop.)
hrăpí vb. IV] – Din
lat. rapire (=
rapere).