rapace - explicat in DEX

rapace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RAPÁCE, rapaci, -ce, adj. (Livr.) Hrăpăreț, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax, -acis.

rapace (Dicționar de neologisme, 1986)
RAPÁCE adj. invar. Răpitor; hrăpăreț, apucător, lacom. [< it. rapace, cf. fr. rapace].

rapace (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RAPÁCE adj. lacom, hrăpăreț, apucător. (< fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)

rapace (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rapáce adj. (lat. rapax, -ácis, d. rápere, a răpi). Răpitor, care se răpede [!] la pradă: vulturiĭ îs păsărĭ rapace. Fig. Lacom de cîștig, jăfuitor: un cămătar rapace.

rapace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rapáce adj. m., pl. rapáci; f. sg. și pl. rapáce

rapace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RAPÁCE, rapaci, -ce, adj. Hrăpăreț, lacom, apucător, hapsân. — Din fr., it. rapace, lat. rapax, -acis.