rangă - explicat in DEX

rangă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec.

rangă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
rangă, răngi s. f. (vulg.) penis.

rangă (Dicționaru limbii românești, 1939)
rángă f., pl. e și răngĭ (germ. ?). Sud. Raz, lom, drug de fer [!] cu un capăt lățit cu care se scot petrele [!] din pavaj, se sparg ușile ș. a. V. daltă.

rangă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rángă s. f., g.-d. art. rắngii; pl. răngi

rangă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de oțel folosită ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. — Et. nec.