raghilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁGHILĂ s. f. v. ragilă.raghilă (Dicționaru limbii românești, 1939)rághilă, rágilă și (rar)
rávilă f., pl.
e (cp. cu germ.
raffel, idem, de unde și ceh.
rafala, orĭ cu germ.
rechen, greblă, de unde și ung.
ecselö, hecelă). Un fel de darac compus dintr´o singură scîndură cu dințĭ înfipțĭ unu lîngă altu în mijlocu eĭ. Butoĭ căptușit cu piroane în care poporu crede că Jidaniĭ pun copiiĭ de creștin și-ĭ rostogolesc ca să le ĭa sîngele. V.
rahilă.raghilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÁGHILĂ s. f. v. ragilă.