ragea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RAGEÁ,ragele, s. f. (Turcism înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgeá s. f.] – Din tc. ricā.
ragea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RAGEÁ,ragele, s. f. (înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgeá s. f.] — Din tc. ricā.