radiotelemecanică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [
Pr.:
-di-o-] –
Radio1- +
telemecanică.radiotelemecanică (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Dirijarea mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. [Gen.
-cii. / cf. fr.
radiotélémécanique].
radiotelemecanică (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr.
radiotélémécanique)
radiotelemecanică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiotelemecánică (-di-o-) s. f.,
g.-d. art. radiotelemecániciiradiotelemecanică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [
Pr.: -
di-o-] —
Radio1- +
telemecanică.