radiotelemetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOTELEMETRÍE s. f. Determinarea distanței dintre un obiect și un reper dat, folosind undele radio. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiotélémétrie.radiotelemetrie (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOTELEMETRÍE s.f. Determinarea distanței dintre un obiect și un reper dat cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen.
-iei. / cf. it.
radiotelemetria].
radiotelemetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOTELEMETRÍE s. f. determinare a distanței dintre un obiect și un reper prin unde radioelectrice. (< fr.
radiotélémétrie)
radiotelemetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiotelemetríe (-di-o-, -me-tri-) s. f.,
art. radiotelemetría, g.-d. radiotelemetríi, art. radiotelemetríeiradiotelemetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOTELEMETRÍE s. f. Determinarea distanței dintre un obiect și un reper dat, folosind undele radio. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiotélémetrie.