radiosursă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOSÚRSĂ, radiosurse, s. f. Sursă de unde radio din spațiul cosmic. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiosource.radiosursă (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOSÚRSĂ s.f. Sursă cerească de unde radioelectrice. [Cf. fr.
radiosource, it.
radiosorgente].
radiosursă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOSÚRSĂ s. f. obiect ceresc ca sursă de radiounde. (< fr.
radiosource)
radiosursă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RADIOSÚRSĂ (‹
fr.)
s. f. (
ASTR.) Sursă de unde radio din spațiul cosmic. Primele semnale de la o
r., alte decât Soarele, au parvenit în 1946 din constelația „Lebăda”.
radiosursă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiosúrsă (-di-o-) s. f.,
g.-d. art. radiosúrsei; pl. radiosúrseradiosursă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RADIOSÚRSĂ (‹
fr.)
s. f. (
ASTR.) Sursă de unde radio din spațiul cosmic. Primele semnale de la o
r., alta decât Soarele, au parvenit în 1946 din constelația „Lebăda”.
radiosursă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOSÚRSĂ, radiosurse, s. f. Sursă de unde radio din spațiul cosmic. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiosource.