radicalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADICALÍSM s. n. Preconizare și practicare a metodelor radicale în
soluționarea unor probleme. – Din
fr. radicalisme.radicalism (Dicționar de neologisme, 1986)RADICALÍSM s.n. Tendință, înclinație spre măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor. ♦ Hotărâre, fermitate. [< fr.
radicalisme, germ.
Radikalismus].
radicalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADICALÍSM s. n. 1. mișcare cu caracter liberal-democrat, în sec. XVIII și XIX în Anglia împotriva ideilor și instituțiilor politice și economice. 2. concepție și atitudine politică urmărind măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor vieții sociale; practicarea unor astfel de măsuri. (< fr.
radicalisme, germ.
Radikalismus)
radicalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radicalísm s. n.radicalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RADICALÍSM (‹
fr.)
s. n. 1. În literatură și artă, o dată cu avangarda, s-a introdus noțiunea de
r., însemnând o opoziție violentă față de mijloacele tradiționale de expresie (de pildă, la expresioniști, dadaiști, letriști ș.a.).
2. Concepție și atitudine politică ce preconizează și urmărește folosirea de metode radicale, totale, pentru soluționarea unor probleme ale vieții sociale; practicarea acestor metode.
R. se manifestă diversificat, în cadrul lui distingându-se orientări net opuse (
r. de stânga,
r. de dreapta), dintre care unele ajung până la
extremism.radicalism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)radicalism n. sistemă politică care tinde la o reformă completă a instituțiunilor unei țări.
radicalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADICALÍSM s. n. Concepție și atitudine politică care preconizează și urmărește folosirea de metode radicale, totale, pentru soluționarea unor probleme ale vieții sociale; practicarea acestor metode. — Din
fr. radicalisme.