răcoritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCORITÓR, -OÁRE, răcoritori, -oare, adj. Care are o temperatură scăzută, care răcorește; răcoros. ♦ (Substantivat,
f.) Băutură care astâmpără setea, care răcorește. –
Răcori +
suf. -tor.