răcoritor - explicat in DEX

răcoritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCORITÓR, -OÁRE, răcoritori, -oare, adj. Care are o temperatură scăzută, care răcorește; răcoros. ♦ (Substantivat, f.) Băutură care astâmpără setea, care răcorește. – Răcori + suf. -tor.

răcoritor (Dicționaru limbii românești, 1939)
răcoritór, -oáre adj. Care răcorește: un zefir răcoritor. S. n., pl. oare. Băutură saŭ sirop răcoritor, ca limonada, îmghețata ș. a.

răcoritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răcoritór adj. m., pl. răcoritóri; f. sg. și pl. răcoritoáre

răcoritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răcoritor a. care răcorește.

răcoritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCORITÓR, -OÁRE, răcoritori, -oare, adj. Care are o temperatură scăzută, care răcorește; răcoros. ♦ (Substantivat, f.) Băutură care astâmpără setea, care răcorește. — Răcori + suf. -tor.