răchițică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui
răchită. 2. (La
pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile
(Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu
(Elaeagnus angustifolia). –
Răchită +
suf. -ică.