răchitan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCHITÁN, răchitani, s. m. Numele a două plante cu flori roșii-purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor, la una în spice mari și dese
(Lythrum salicaria), la cealaltă în spice lungi și subțiri
(Lythrum virgatum). –
Răchită +
suf. -an.