rachiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACHÍU, rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu
esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars.
2. Cantitate de rachiu (
1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din
tc. rakı.rachiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rachíu (rachíuri), s. n. – Vinars. –
Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki ‹
arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298),
cf. bg.,
sb. rakija, ngr. ραϰί,
rus. raki, și direct din
arab.,
fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. –
Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator);
rachiereasă (
var. rachieriță),
s. f. (nevastă de rachier);
rachigiu, s. m. (
înv., producător de țuică), din
tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie);
rachiiță, s. f. (
înv., bodegă).
rachiurachíu s.n. 1 Nume generic dat băuturilor alcoolice tari, obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate etc. sau sintetic, prin diluarea cu apă și cu esențe a alcoolului etilic rafinat, fără adaos de sirop de zahăr; (
reg.) holercă, vinars. ◊
Rachiul miresei = rachiu (colorat în roșu) care se servește nuntașilor în casa noilor căsătoriți a doua zi după nuntă.
Rachiu de drojdie (sau
de drojdii) v. drojdie. ◊ Expr. (
reg.)
A face rachiu pisicii = a plânge.
Strunga minciunilor și vama rachiului v. minciună.
2 Porție de rachiu care încape într-un pahar, într-o sticlă.
3 (
înv.)
Rachiu nemțesc (sau
de venin) = produs farmaceutic folosit ca purgativ. • pl.
-iuri. și (
reg.)
rachíe, răchíe s.f. / <tc.
rakι, srb.
rakija. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
rachiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rachíu s. n.,
art. rachíul; (sorturi, porții)
pl. rachíurirachiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rachiu n. alcool combinat cu apă, se face din vin sau bucate, din prune ori cireșe, etc.:
rachiul se numește în Mold.
holercă, iar în Tr.
palincă și
vin-ars; varietăți: basamac, boștină sau prăștină, țuică. [Turc. RAKI].
rachiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RACHÍU, (
2)
rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars.
2. Cantitate de rachiu (
1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. — Din
tc. raki.rachiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)rachíŭ n., pl.
urĭ (turc.
raki, rachiŭ, d. ar.
´arak, sudoare, suc stors; bg. sîrb.
rakija [de unde vine forma
rachíe și
ráchie în Ban. și Trans.], rus.
raká, ngr. alb.
raki, sp.
arác, fr.
arack și
rack. V.
arac). O băutură spirtoasă scoasă din vin destilat, din prune și alte poame și din cereale și pe care țăraniĭ din Moldova obișnuĭesc a o bea destul de des. (În Trans.
vinars). V.
spirt, alcool, palincă, holercă, basamac, țuĭcă, prăștină, papacĭoc, vutcă, rom, coñac, poșircă, posleț, bulearcă.