rachierie - explicat in DEX

rachierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RACHIERÍE¹ s. f. (Înv.) Ocupația rachierului. [Pr.: -chi-e-] – Rachier + suf. -ie.

rachierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RACHIERÍE², rachierii, s. f. (Înv.) Fabrică sau depozit de rachiu. [Pr.: -chi-e-] – Rachiu + suf. -erie.

rachierie (Dicționaru limbii românești, 1939)
rachieríe f. (d. rachiŭ). Fabrică saŭ prăvălie de rachiŭ.

rachierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rachieríe (înv.) (-chi-e-) s. f., art. rachiería, g.-d. art. rachieríei; (fabrici, depozite) pl. rachieríi, art. rachieríile

rachierie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rachierie f. fabrică de rachiu.

rachierie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RACHIERÍE¹ s. f. (înv.) Ocupația rachierului. [Pr.: -chi-e-] — Rachier + suf. -ie.

rachierie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RACHIERÍE², rachierii, s. f. (înv.) Fabrică sau depozit de rachiu. [Pr.: -chi-e-] — Rachiu + suf. -erie.