rachier - explicat in DEX

rachier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RACHIÉR, rachieri, s. m. (Înv.) Cel care fabrica sau vindea rachiu. [Pr.: -chi-er] – Rachiu + suf. -ar.

rachier
rachiér s.m. 1 (înv.) Persoană care fabrica sau vindea rachiu; țuicar. 2 (reg.) Nuntaș care îl însoțește pe naș la nuntă și îi duce ploconul. • sil. -chi-er. pl. -i. / rachiu + -ar. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

rachier (Dicționaru limbii românești, 1939)
rachiér m. (d. rachiŭ). Fabricant orĭ vînzător de rachiŭ. – Și rachigiŭ (turc. rakicy).

rachier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rachiér (înv.) (-chi-er) s. m., pl. rachiéri

rachier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rachier m. fabricant de rachiu.

rachier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RACHIÉR, rachieri, s. m. (înv.) Persoană care fabrica sau vindea rachiu. [Pr.: -chi-er] — Rachiu + suf. -ar.