raboteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RABOTÉZĂ, raboteze, s. f. Mașină-unealtă care servește la prelucrarea prin așchiere a metalului; mașină de rabotat. – Din
fr. raboteuse.raboteză (Dicționar de neologisme, 1986)RABOTÉZĂ s.f. Mașină pentru prelucrarea prin așchiere a metalului sau a unor piese de lemn; mașină de rabotat. [< fr.
raboteuse].
raboteză (Marele dicționar de neologisme, 2000)RABOTEZĂ s. f. mașină de rabotat. (< fr.
raboteuse)
raboteză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rabotéză s. f.,
g.-d. art. rabotézei; pl. rabotézeraboteză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RABOTÉZĂ, raboteze, s. f. Mașină-unealtă care servește la prelucrarea prin așchiere a metalului; mașină de rabotat. — Din
fr. raboteuse.