rabotare - explicat in DEX

rabotare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RABOTÁRE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.

rabotare (Dicționar de neologisme, 1986)
RABOTÁRE s.f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj; rabotat. [< rabota].

rabotare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RABOTÁRE (‹ rabota) s. f. Operație de prelucrare prin așchiere a suprafețelor plane a pieselor metalice de dimensiuni mari, în care unealta așchietoare se mișcă rectiliniu alternativ pe o direcție perpendiculară pe axa ei; rabotaj; rabotat.

rabotare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rabotáre s. f., g.-d. art. rabotắrii; pl. rabotắri

rabotare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RABOTÁRE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. — V. rabota.